Cum să Ai Granițe Sănătoase în Relația de Cuplu

În accepțiunea generală, iubirea este despre osmoză completă, despre sacrificiu complet pentru persoana iubită, ieșirea din egoism de dragul lui noi, despre a respira împreună același aer, a gândi la fel și a simți la fel. În primele luni de relație, noul cuplu se află într-o stare de simbioză firească. Cum se modifică aceasta odată cu trecerea timpului?

Autonomie vs Dependență

În mirajul îndrăgostirii, fiecare este dispus să își dăruiască tot timpul și toate resursele emoționale de dragul celuilalt și în vederea construirii intimității ideale, a fuziunii sufletești totale. Până la un punct, când apare nevoia de diferențiere.  În aproape orice cuplu, unul dintre parteneri este orientat genetic înspre autonomie și are teama de a nu fi înghițit de partenerul de cuplu, iar celălalt este orientat înspre dependență emoțională și are teama de a nu abandonat. Iar odată cu trecerea timpului, această diferență devine vizibilă. Dacă nu este gestionată cu atenție, poate duce la interacțiunea de tip urmărit-urmăritor.

Cel care trăiește teama de abandon tânjește mereu după apropiere fizică sau după a fi permanent în contact cu celălalt, devine cu ușurință anxios și se îngrijorează excesiv pentru relație. Uneori, are tendința de a „controla” partenerul și relația, pentru a se simți în siguranță:  „am nevoie să fii mai aproape, să știu ce faci,  să vorbim mai mult, să ne vedem mai des."

Celălalt, care de obicei trăiește teama de sufocare, cere și mai mult spațiu, timp pentru el, simte că partenerul "se agață". Cel care trăiește teama de sufocare ajunge adesea să aibă accese de furie față de partener și se simte amenințat de nevoile lui emoționale. Și alege, instinctiv, să se retragă, să evite. Cu cât evită mai mult apropierea, cu atât partenerul care trăiește teama de abandon se apropie mai mult, ceea ce duce la un cerc vicios.

Nevoia de autonomie - o nevoie reală?

A avea granițe sănătoase în relația de cuplu nu înseamnă nici pe departe a fi egoist, distant sau deconectat emoțional de partenerul de cuplu. A avea granițe sănătoase înseamnă a înțelege că starea noastră de fericire este o responsabilitate personală, care nu trebuie niciodată pusă, drept povară a datoriei, pe umerii celuilalt.

Atunci când cei doi parteneri de cuplu nu au fiecare o stare sănătoasă de autonomie (sau, cu alte cuvinte, de responsabilitate asumată față de propria fericire și creștere interioară), dinamica relațională se încadrează în triunghiul Victimă - Călău - Salvator. Fiecare dintre cei doi, atunci când experimentează inevitabil o stare de conflict, ajung să joace, pe rând, fiecare dintre cele 3 roluri, unul fiind predominant, creându-se astfel o circularitate care îi face apoi să se simtă blocați.

Autonomia personală este cea care menține de asemenea dorința erotică pe măsură ce timpul trece și intimitatea crește odată cu sentimentul de siguranță. Esther Perel, psihoterapeut de cuplu și autor al best-seller-urului Mating in captivity, spune că „Dragostea se bazează pe doi piloni: renunțare și autonomie. Nevoia noastră de a fi împreună coexistă cu nevoia noastră de separare. Una nu există fără celălaltă”.

Bazându-se pe experiența ei cu relațiile de cuplu, Perel continuă: "Experiența fizică și emoțională intensă este posibilă doar cu cineva pe care nu îl cunoaștem în totalitate. În acest stadiu timpuriu, fuziunea și renunțarea sunt relativ sigure, deoarece granițele dintre cele două persoane sunt încă definite în exterior. Partenerii se descoperă unul pe celălalt. În timp ce migrează în lumile respective, ele sunt încă două entități diferite. Tot spațiul dintre ele le permite să-și imagineze lipsa spațiului. La început vă puteți concentra pe conexiune, deoarece distanța psihologică este deja acolo.”

Arta, așadar, constă în a crea distanță psihologică în confortul apropierii. Ea este cheia pentru susținerea dorinței într-o relație amoroasă. Să ne delimităm de celălalt prin asumarea propriilor trăiri și gânduri, în timp ce suntem apropiați fizic.

Dominica Petrovai, psihoterapeut de cuplu și autoarea cărții Iubește și fii iubit(ă): (aproape) totul despre relația de cuplu,  avertizează asupra riscului lipsei de autonomie în relație: “Autonomia și încrederea mențin pasiunea în cuplu: sunt fundamentele unei bune conectări cu propria ta sexualitate. Când însă simți nesiguranță, neîncredere, când nu-ți este confortabil să trăiești momentele de singurătate cu liniște, reflecție, cu dor de cel plecat, atunci ai nevoie de partener mai mult pentru a-ți liniști anxietățile și neputințele, și mai puțin pentru a-ți satisface dorința de intimitate și erotism. Când nu știi ce vrei și doar ai nevoie de celălalt ca să te reasigure, să te liniștească, să-ți dăruiască, să te facă să te simți bine, atunci riscul ca viața voastră sexuală să fie profund afectată e real.”

Cum arată o graniță sănătoasă?

Iubirea conștientă este cea care te ajută să îți afirmi propria identitate și să te descoperi.  Totodată, ea este cea care ajută ca un cuplu să evolueze în direcția unui țel comun. De altfel, lipsa de autonomie în relație este asociată de psihologi cu lipsa rezistenței psihice. Ea duce la tendința de a zbura din relație în relație, pentru ca atunci când apare orice disconfort, cel mai simplu lucru este să pleci, în loc să te întrebi care este partea ta de răspundere.

A învăța să definim granițe sănătoase în relația de cuplu este un lucru extrem de inconfortabil, mai ales, la început. Insecuritatea pe care o putem genera în el/ea se suprapune peste insecuritatea noastră: mă va înțelege greșit, se va supăra, se va distanța, daca nu voi reuși să comunic corect ceea ce simt, etc?

Totuși, cu cât suntem mai sinceri și mai deschiși atunci când ne comunicăm nevoile partenerului de cuplu, cu atât relația are mai mute șanse să se dezvolte sănătos, fără acumularea de frustrări și nemulțumiri.

Cum arată o graniță sănătoasă în interacțiunea cu partenerul de cuplu, la modul concret? Iată câteva exemple:

•    Nu ridica tonul, te rog, mă face să mă închid emoțional.
•    Aș vrea să mă lași să închei de am de spus fără să mă întrerupi
•    Te rog, nu mai adu în discuție problemele noastre de cuplu la întâlnirile cu prietenii noștri.
•    În perioada asta, cred că am nevoie de mai multă afecțiune. Ai vrea să mă îmbrățișezi mai des?
•    Am nevoie de puțin timp singur în dupa-amiaza aceasta.
•    Îmi doresc să petrecem mai mult timp de calitate împreună. Hai să renunțăm la telefoane când suntem la masă.
•    M-ar ajuta să stabilim împreună o zi pe săptămână când putem vorbi despre problemele noastre financiare.
•    Te rog să nu mai iei persona emoțiile și stările mele proaste care nu au legătură cu tine/cu noi. Am observat că atunci când interpretezi, data următoare simt nevoia să mă prefac.

Devenind astfel conștienți și transparenți atât despere limitele noastre, cât și despre limitele persoanei iubite (a se citi limite, și nu limitări!), iubirea devine o oportunitate excepțională de a ne explora, de a crește interior accelerat și de a deveni cea mai bună versiune a noastră.

Ioana Jigău

Ioana este psihoterapeut sistemic de cuplu și familie, psiholog clinician și expert în comunicare. Este co-autor al cărții "Metaskills for Highly Charismatic Leaders". A ținut conferințe și este guest-speaker la evenimente internaționale.